tata


ochii tăi,
rotindu-se-n orbite
cu o viteză amețitoare,
înspăimântați
și înspăimântători
mă întrebam
dacă ai dureri
sau vezi demoni
dar tu ai fost
un fiu, un frate, un soț și-un tată bun
și ofițer decorat pentru bravură
în cel de-al doilea război mondial
și prizonier în Siberia
deci probabil
era durerea
și neputința
și nevrerea
de a striga
durerea fizică
e umilitoare
și un ofițer decorat
nu plânge, nu jelește, nu strigă
când simțeai că vine primul val, îi spuneai ,,îngerul meu” și o rugai
să plece la plimbare
ca să te poți zvârcoli
ca să poți striga
controlat
cât să nu se audă în vecini
pentru că ai fost toată viață
un ofițer decorat
și un dăruitor de iubire

ochii tăi,
rotindu-se-n orbite
cu o viteză amețitoare,
înspăimântați
și inspaimantatori, și egoismul,
șoptit, al iubirii ei: ,,chiar și așa,
aș fi vrut să mai trăiască”.

Reclame
Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

tu să nu uiți de mine


tu să nu uiți de mine

(,,Eu stau la ușă și bat” -Ap. Sf. Ioan Teologul, cap.3)

prea încet. pentru auzul meu deficitar.
dacă mă chemi, strigă . să mă trezești.
să ai mereu în mânecă-un miracol. să reînvăț mirarea.
mai stai lângă fântână. într-un târziu, setea
mă va pune pe cale. pentru tine
nu există târziu
sau devreme. aceasta e șansa mea.
fă-ți palmele căuș
să beau din ele.
să nu te frângi
când -ți voi cădea pe umăr
cu greutatea tonelor de roșcove mâncate.
învață-mă să-not. și când e hulă,
vino călcând pe ape și mă scoate.
iar dacă ușa
rămâne-nchisă, trage clopotul. clopotele.
toate clopotele orașului deodată.
clopotele lumii.
clopotele universului.
clopotele
sunt drumul cel mai scurt
pe care poți s-ajungi
în plexul meu solar.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

de dragoste


dacă tu primul, mie îmi rămân
zilele cu dinţi de fierăstrău,
oraşul
ca un râu de lavă,
libertatea
din care s-a retras lumina,
scoarţa copacilor fără copaci,
trenurile goale, cu geamuri
şi uşi vraişte,
canapelele tăiate
din care curge zegras.

dacă eu prima, ţie să-ţi rămână
zilele ca o grădină
dintr-un april copilăros,
ploile calde
şi pâinea aburindă.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

iarnă și măceșe


iarna
și spaimele noastre derizorii
ca o a doua piele prin care trece frigul
șuierând.
acum, acum, un tren se va năpusti asupra noastră.
acum, acum, un stâlp de electricitate va cădea peste șine.
și întunericul pe care nu știm să-l gestionăm.
și drobul de sare, crescând încet, lacrimă cu lacrimă.
rezervă albă pentru zilele negre
în care nu vom mai putea să plângem.
orice fântână seacă până la urmă.
cu excepția celei izvorâte
din coasta Ta.

crengi de măceș se-apleacă spre pământ.
măceșe roșii pe zăpada albă.
roșu și alb, roșu și negru.
roșul prezent în toate,
băut din coasta Ta.

un pas, un singur pas ar fi de-ajuns
pentru ca trenul, cutremurându-se din încheieturi, scrâșnind,
să oprească înainte de-a lovi.
pentru ca stâlpul de electricitate să fie ridicat la loc.

o zi a gesturilor și a cuvintelor de rutină,
că un pled cald care oprește frigul.
respiră și bucură-te.
pune masa și bucură-te.
mergi pe stradă (printre cuțite și topoare) și bucură-te.

un pas, un singur pas
spre coasta Ta.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

haine grele


zilele-n care orașul miroase
a bătrânețe și pungi
cu lapte, pâine și cartofi
mirosul se insinuează treptat,
pe măsură ce
cozile la frontieră se lungesc,
devine gros și greu

ei se preling pe lângă ziduri
se plimbă cu transportul în comun
socializează pițigăiat, la marginea isteriei
aglomerează farmaciile, spitalele și cimitirele
în farmacii și spitale e cald și apa nu costă nimic
în cimitire e liniște
pun întrebări peste întrebări tinerelor farmaciste
care devin livide
și îmbătrânesc subit
ar pune întrebări și groparilor,
dar…

din când în când privesc în sus, cu-ngrijorare: ,,tomorrow is another day”
,,tomorrow is another day”???

mirosul
dispare primăvara,
când înflorește magnolia.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

celor nealungaţi din ţara lor


pe noi nu ne alungă nimeni
stăm la căldură
şi ne uităm cum ninge
peste tăcerea
noastra – a celor despuiaţi de frunze
când se opreşte plânsul
şi ninsoarea, ne plimbăm
cuminţi
cuminţi
cuminţi
prin parc
apoi ne întoarcem acasă
cuminţi
şi ne uităm pe geam

pe noi nu ne alungă nimeni
decât noi,
din Tine.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

încă o zi, un dar, o sărbătoare


mă trezesc
de cu noapte
şi ascult: respiri…

merg la bucătărie
îmi fac cafeaua,
stau puţin de vorbă cu nucul de sub geam,
mă-ntorc în dormitor,
ascult: respiri…

deschid computerul,
ţopăi puţin, haotic, în stilul ,,cangur”,
pe FB,
merg în dormitor,
ascult: respiri…

pornesc centrala
se face cald
mi-e somn
mă culc din nou

mă trezeşte mirosul cafelei
intru-n bucătărie:
– bună dimineaţa
– bună dimineaţa
ne-mbrăţişăm,
respir…

Publicat în literare | Lasă un comentariu