***


***

Momentul în care te instalezi în aşteptare.
Otrava fântânilor şi holdele în flăcări.
Unul din acele ceasului/orarul/s-a oprit.
Minutarul gâfâie.
Doar secundarul mai aleargă, bezmetic.
Tragediile sunt ştiri online.
Mieii-ncetează să mai ningă.
Aştepţi într-un uter întunecat mirosind a peşte
din care nimeni nu te va scoate peste trei zile.
Într-o tăcere care îţi sparge timpanele.
Pluteşti în derivă, toate drumurile/cu pulbere şi fără/au acelaşi capăt.
Te frângi.
Şi te ridici/căznit/când ploile de vară
şi trandafirii căţărători
alungă mirosul de peşte.
Calci iarăşi apăsat.
Pui piciorul pe pământ ca un învingător pe grumazul învinsului.
Învingător
învins de secundar.

Reclame
Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Ţigara


din trei în trei ore facem poştă o ţigară
un fum tu,
un fum eu,
cu nesaţul
unui aproape mort de sete,
de foame,
de dragoste
pentru ca nu ştim ce-i dincolo de prag
şi ne temem
poate nu e decât o gură imensă, larg deschisă,
un tunel al beznei
şi un urlet pe care nu-l aude nimeni
poate doar o singurătate crâncenă duhnind a pustiu

daca reducem ţigările,
acum, pe ultima sută,
poate mai primim treizeci,
două zeci,
zece metri, cât să mai vedem o dată curcubeul,
legământul Celui credincios.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

culori de zi ploioasă


terasa,
ploaia,
parcul – verde adânc, necenzurat, copleşitor
triluri subţiri
şi timpul
curgând pe lângă noi
clipa, un cuib
căptuşit cu mătase…

în ochii tăi, în apa lor
tăcută şi albastră,
mă limpezesc şi cânt ca un cristal.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Pornind de la un cântec


Ascultăm Dyango – ,,Venecia sin ti”
şi pe măsură ce melodia
curge spre final, ceaţa capătă consistenţă şi trup
de femeie amară.
Se unduie asemeni unor verzi alge otrăvitoare.
Şterge anotimpuri, miresme şi culori.
Câtă tristeţe în tine!
Câtă tristeţe în mine!
Câte clopote sunând amurgul!
Veneţia e numele ceţii.
Veneţia e numele umbrei.
Veneţia e numele planetei.
Dyango e bătrân.
Cântecul e tânăr.
Noi ascultăm ceaţa, umbra,
pe planeta numită Veneţia.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Gânduri la ziua de azi


Incendiu în catedrală. Într-un fel, arde întreg ,,bătrânul continent”

,,… şi prin inima ta va trece sabie”. Nu ,,trece”, o dată împlântată, a rămas acolo.

Coroana de spini este intactă. Dacă ar fi mistuit-o focul, ce Ţi-am mai fi pus, în fiecare zi, pe frunte?

Şi Crucea a rămas neatinsă de foc. În lipsa ei, Golgota ar fi şi azi doar o movilă de pământ şi Barabas în închisoare.

Valuri, valuri de lăcuste. Tsunami.

Aproape mă bucur că nu mai sunt tânără.

Încep să se deschidă nişte porţi? Porţile?

Emoticonul înlăcrimat pentru cei care rămân!

Răsar, timide, primele păpădii. E atâta lumină în ele!

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Captivi


călători stingheri într-un tramvai de noapte
trecem pe sub poduri ce stau să se dărâme
prin orașe cu respirație rară
peste câmpuri cu păsări fără pene
și marfare cu mărfuri expirate
sângele curge neoprit
dar nu-l simțim și nu-l vedem
privim în gol
ne ustură ochii dar continuăm să privim
poate din gol va răsări
ziua în care lalelele
vor prinde glas și vor vorbi
despre grația scrisă cu majusculă
atotcuprinzătoare
despre fragilitatea ei
aparentă
în care-și rup dinții șobolanii
trecem printre vitrine luminate a giorno
manechinele coboară în stradă și urcă-n tramvai
noi coboram în stradă și urcăm în vitrine
un schimb despre care nu mai e nimic de spus
tramvaiul de noapte ne poartă
printre neînțelesuri, plecări, cangrene, iubiri
din care nu se moare
trosnesc sub roți
toate câte am vrut să fie și n-au fost
… și sângele nu mai curge

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

ne învârtim în cerc de întuneric


să ucizi o pasăre cântătoare
să împuşti un cal
să tai un pom înflorit
să-ţi iubeşti groapa şi groparul
să-nlocuieşti troiţele cu corturi
linge-l pe cel care te scuipă
sărută mâna care îţi smulge măruntaiele

… suverană, borâtura
la care câinii se întorc!

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu