ce va rămâne după noi


ce va rămâne după noi?
poate scrumiera de sticlă albastră
din vremea bunicii,
când era farfurioară de dulceață
dar dulceața, șerbetul și paharul de apă sunt demult desuete
au rămas tava de argint, șervețelul din dantelă
și amintirea joii fixe
nimic nu se pierde, totul se transformă
ce scrumieră drăguță
pentru grămezile de scrum ale zilei

vor veni după noi, se vor uita în jur,
vor spune păstrăm asta și asta
o parte vor fi date unor sărmani
cărora nu le sunt de folos
poate își vor împodobi cu ele tufișul în care dorm
sau acoperișul din surcele
poate vor încerca
și reuși
să le vândă pentru
un covrig, doi covrigi, trei covrigi…
restul, cum în oraș e interzis să aprinzi focul unde ți se năzare,
vor fi aruncate
cărțile – în cel mai bun caz -vor ajunge la anticariat,
dar sunt multe, prea multe
și tomberonul e mai aproape de casă

vor păstra cu siguranță lingurițele de argint,
paharele de cristal
și farfuriile Rosenthal – chiar dacă descompletate
farfuriile care cântă când torni în ele supa
limpede, aurie, cu steluțe și tăiței de casă
forografiile cu părinți, bunici și străbunici
vizibili ca prin ceață
nu, să nu ne gândim unde vor ajunge…
casa va fi goală, zugrăvită proaspăt și plină de lumină,
pregătită pentru o nouă viață

poate ar fi bine să pregătim din timp
o listă cu instrucțiuni detaliate
pentru fiecare obiect
unde și la cine să ajungă
ceașca de cafea from corfu with love
din care beau când dorul
roade din mine ca o molie
farfurioara de la hallstadt
cu turnul castelului,
podețul
și bărcile cu pânze de pe lac
instrucțiuni detaliate pentru fiecare obiect
căruia niciun expert nu-i poate stabili un preț

și cu icoanele ce facem?
cu icoanele nimic
ele știu singure unde să meargă.

Reclame
Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

elogiu, depresie


a plecat
am scăpat de ea
mi-am regăsit pierdutele:
o mână, un picior, râsul, gustul cafelei
înainte de răsăritul soarelui
– confortul cald și rozaliu
cu botul umed
și coada-mbârligată –

a plecat cu tot alaiul
Vivaldi și anotimpurile lui făcute sul,
poemele
care te strâng de gât,
corbii din lanurile de grâu
și violetul din iriși,
amețitor și ucigaș

toate sunt iar la locul lor
arama
e un metal
maleabil, ductil și bun conductor electric
pentru ibrice care nu mai cântă
tingiri, farfurii și samovare
din care niciun oblomov trist pe sub mesteceni
nu mai toarnă ceaiul

spațiul
dintre mine și piele s-a umplut
nu mai țipă
rade tâmp la glume tâmpe
zornăie
se uită la televizor
și deși plin sună a gol

câteva note rătăcite
dintr-un Requiem
bat fără vlagă-n geamul mat
să le deschid, să nu?

wtf, wtf
s-o chem, s-o las?

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

cerşetor al Sfintei Parascheva


cerşetor al Sfintei Parascheva
(daca eu am uitat de tine, tu nu)

trezirea
ca o cădere din cuib
ca un avion intrat în vrie
ca o avalanşă de pietre
mai devreme sau mai târziu
una va lovi

tu îmi apari brusc în cale
porţi o haină uşoară, orbitor de albă
o scoţi şi mi-o întinzi.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

terasă în octombrie


vorbim încet și rar
parc’am tăcea
orașul curge liniștit, se varsă
în toamna aurie
mîinile ni se-apropie, se-ating și se despart
din încă frunze cade pe masă o-amintire:
biserici, mandarine, arici de mare și topaze

între-acest țărm și celălalt, un gol
teroarea inevitabilului și bâzâitul obsedant al lui
doi minus unu, doi minus unu
inima se lupta să pompeze
timpul și limonada din pahar sunt tulburi
scot pixul și desenez discret, pe colțul mesei, două virgule
îmbrățișate

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

. . .


un punct anume
declanşează poezia
până-ntr-un altul,
dezbrăcat de verde,
când se retrage
(black hollow
în continuă expansiune)
ultimul punct, pe nume Lazăr,
întrebare
şi aşteptare.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

închidere de cerc


magnolia-n floare.
tu te întorci în iarnă.
cineva nu face nimic să te împiedice.
şi niciun cântec oboselii tale.
cineva nu mişcă un deget să rămâi. pentru că ai venit fără să te cheme.
a tremurat aerul în deşert şi tu ai crezut că braţele întinse sunt pentru tine.
şi ai mers înainte .
acum te-ntorci. în iarnă.
când te apropii de capăt, aerul nu mai tremură.
şi nici magnoliei nu-i pasă.
va continua să înflorească. pentru alţii.
cuvinte sau nisip, aceeaşi curgere-n clepsidră.
primăvara trece pe lângă tine. în clocot şi indiferentă.
catapeteasma
se va mai despica o dată. pentru că numai dacă se despică, din nou, catapeteasma, El poate să coboare. să toarne vin şi untdelemn
şi să te ia de mână.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

pursângi la orizont


,,copiii noştri vor fi liberi”
scria pe o pancartă
,,copiii revoluţiei sunt aici”
scrie pe alta
între o pancartă şi alta,
o punte de oase,
nişte morminte
şi un imn
transmis din gură-n gură de golani

între o pancartă şi alta,
mari migraţii, bocanci şi
câini din Baskerville

copiii revoluţiei au azi, la rândul lor, copii – generaţia
pancartei următoare

alle guten Dinge sind drei

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu