De stea


Vin sărbătorile. Cu Naştere Împărătească.
Înghesuim ura într-un sertar. Să ne iubim călăii.
Să le ştergem bocancii năclăiţi de sânge.
Vin sărbătorile. Se naşte Calea, Adevărul şi Viaţa.
Se naşte Pâinea.
Se naşte Vinul.

La fiecare colţ de stradă e un copil. Cu degetele vinete.
Cu obrajii acoperiţi de muci şi lacrimi.
La fiecare colţ de stradă e un plâns înăbuşit.
Îi iubim. Preţ de o pâine, de un leu.
O jucărie, o haină caldă. Şi o cutie de chibrituri. Pentru că e frig.
Şi pentru că vin sărbătorile.

Mâine vor fi tot acolo.
Şi copiii, şi călăii.
Şi noi. Vom fuma iarbă, să dormim.

Reclame
Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

rugurile care ne ard şi azi


într-o zi, copiii
n-au mai vrut să se joace
au închis jocurile-n lăzi, lăzile
le-au suit în pod
şi au tăiat scara

apoi s-au strâns pe pragul dintre lumi şi au strigat
,,vom muri şi vom fi liberi”
copiii-ruguri
au ars etapele
au ars şi ei

copiii
au stau pe prag şi au strigat
,,există Dumnezeu”
Tu luminezi în ei
în urmele lor
nu-i pic de scrum
doar jar scânteietor
prin ani şi nopti

pragul e gol
aşteaptă
acelaşi strigat
cu acelaşi glas…

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

la capăt de octombrie


treci singur prin orașul
în care n-ai fost singur
prin orașul căzut din baladă
prin orașul astăzi torționar
prin toamna caldă trecută fără noi
singur, cu bobul de muștar din piept
bătând încet și rar,
printre munții
de neclintit
(Tu ne-ai arătat cum să-i mutăm, dar noi
am uitat învățul)
nu te vede nimeni când treci
nu trezești nici milă, nici bucurie, nici silă
ești un gol umblător
ai uitat cum sună marea,
cum sună anotimpurile,
cum sună mâinile înlănțuite

trece o pasăre albastră…

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

ce va rămâne după noi


ce va rămâne după noi?
poate scrumiera de sticlă albastră
din vremea bunicii,
când era farfurioară de dulceață
dar dulceața, șerbetul și paharul de apă sunt demult desuete
au rămas tava de argint, șervețelul din dantelă
și amintirea joii fixe
nimic nu se pierde, totul se transformă
ce scrumieră drăguță
pentru grămezile de scrum ale zilei

vor veni după noi, se vor uita în jur,
vor spune păstrăm asta și asta
o parte vor fi date unor sărmani
cărora nu le sunt de folos
poate își vor împodobi cu ele tufișul în care dorm
sau acoperișul din surcele
poate vor încerca
și reuși
să le vândă pentru
un covrig, doi covrigi, trei covrigi…
restul, cum în oraș e interzis să aprinzi focul unde ți se năzare,
vor fi aruncate
cărțile – în cel mai bun caz -vor ajunge la anticariat,
dar sunt multe, prea multe
și tomberonul e mai aproape de casă

vor păstra cu siguranță lingurițele de argint,
paharele de cristal
și farfuriile Rosenthal – chiar dacă descompletate
farfuriile care cântă când torni în ele supa
limpede, aurie, cu steluțe și tăiței de casă
forografiile cu părinți, bunici și străbunici
vizibili ca prin ceață
nu, să nu ne gândim unde vor ajunge…
casa va fi goală, zugrăvită proaspăt și plină de lumină,
pregătită pentru o nouă viață

poate ar fi bine să pregătim din timp
o listă cu instrucțiuni detaliate
pentru fiecare obiect
unde și la cine să ajungă
ceașca de cafea from corfu with love
din care beau când dorul
roade din mine ca o molie
farfurioara de la hallstadt
cu turnul castelului,
podețul
și bărcile cu pânze de pe lac
instrucțiuni detaliate pentru fiecare obiect
căruia niciun expert nu-i poate stabili un preț

și cu icoanele ce facem?
cu icoanele nimic
ele știu singure unde să meargă.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

elogiu, depresie


a plecat
am scăpat de ea
mi-am regăsit pierdutele:
o mână, un picior, râsul, gustul cafelei
înainte de răsăritul soarelui
– confortul cald și rozaliu
cu botul umed
și coada-mbârligată –

a plecat cu tot alaiul
Vivaldi și anotimpurile lui făcute sul,
poemele
care te strâng de gât,
corbii din lanurile de grâu
și violetul din iriși,
amețitor și ucigaș

toate sunt iar la locul lor
arama
e un metal
maleabil, ductil și bun conductor electric
pentru ibrice care nu mai cântă
tingiri, farfurii și samovare
din care niciun oblomov trist pe sub mesteceni
nu mai toarnă ceaiul

spațiul
dintre mine și piele s-a umplut
nu mai țipă
rade tâmp la glume tâmpe
zornăie
se uită la televizor
și deși plin sună a gol

câteva note rătăcite
dintr-un Requiem
bat fără vlagă-n geamul mat
să le deschid, să nu?

wtf, wtf
s-o chem, s-o las?

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

cerşetor al Sfintei Parascheva


cerşetor al Sfintei Parascheva
(daca eu am uitat de tine, tu nu)

trezirea
ca o cădere din cuib
ca un avion intrat în vrie
ca o avalanşă de pietre
mai devreme sau mai târziu
una va lovi

tu îmi apari brusc în cale
porţi o haină uşoară, orbitor de albă
o scoţi şi mi-o întinzi.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

terasă în octombrie


vorbim încet și rar
parc’am tăcea
orașul curge liniștit, se varsă
în toamna aurie
mîinile ni se-apropie, se-ating și se despart
din încă frunze cade pe masă o-amintire:
biserici, mandarine, arici de mare și topaze

între-acest țărm și celălalt, un gol
teroarea inevitabilului și bâzâitul obsedant al lui
doi minus unu, doi minus unu
inima se lupta să pompeze
timpul și limonada din pahar sunt tulburi
scot pixul și desenez discret, pe colțul mesei, două virgule
îmbrățișate

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu