365 de zile şi mai ales de nopţi


în şiruri strânse, pleacă
poeţii,
cântăreţii
şi actorii.
îi alungă
Austrul,
frigul
şi mistreţii.

Reclame
Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

în lipsa cailor, căluşeii


ajunge spui
c-un semn de exclamare cât Sahara
ţi-ai retras ambasadorul
plouă cu plumb şi păsări moarte
copacii cresc alandala, strâmbi
în scoarţa lor, copiii
cioplesc fulgere şi şerpi
ne-ntinzi
cu-o mână, pâine
cu alta, circ
alegem circul
şi semnul exclamării.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Când vine timpul să


Retrage-te discret.
Așa cum se stinge muzica.
Așa cum se stinge focul.
Așa cum cade o batistă din mâna obosită
sau un bilet de tramvai din buzunarul spart.
Îți aminteșți mereu o propoziție,
,,o, timp, oprește-ți zborul”
spusă de un îndrăgostit murit de tânăr,
sau de-un poet,
sau de învingătorul Annapurnei.
De-atunci ai sfărâmat sub talpă multe ceasuri,
încercând să.
Dar timp și apă,
sunt același lucru
în ultimă instanță.
Inexorabilul e frumusețea lor.
Fii timp.
Fii apă.
Fiecare așteaptă ceva:
un avion,
un tren,
un colț de pâine,
o vară cât de scurtă-n toiul iernii.
Tu,
așteaptă-l pe Regele Pescar.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

salcâm, grădină, gavanos


tot mai puțin încăpătoare
mai strâmtă pielea, pe măsură
ce lumea se retrage
și doar în colțul ochiului
mai pâlpâie, galben, un salcâm,
un gavanos cu dulceață dintr-o carte,
o grădină cu lalele violet introvertite
– nu a ta, tu n-ai avut grădină,
nici casă cu ochi,
nici scăunel cu trei picioare –
doar prieteșugul
dintre tălpile tale
și praf, asfalt,
cinematograful în aer liber și balconul
vecinilor, de unde seară de seară
o vedeai pe Șeherazada Anna Karina
țesându-și basmele cu fir
de aur, sânge și mătase.

pielea se strâmtează
coboară legănându-se pendulul
îți face semn
că a venit momentul să te scuturi
de ultimele mici lumini din colțul ochiului
– salcâm, grădină, gavanos –
să lepezi tot
pe câmpuri, printre maci.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

prietenii


mor sau pleacă
noi, încă zăbovind în vale,
mirosim a singurătate
mirosim a memento mori
străinii trec
întorcând capul
mirosul se înteţeşte
umple valea
pe măsură ce ne apropiem de sorb

prietenii mor sau pleacă
vom trece pe lângă casele lor
tot mai tăcuţi, ne vom plimba
pe-aleea de sub Tâmpa
îi vom privi plutind
aici, acolo, pe o bancă, într-un balcon, la o terasă…
îi vom auzi foşnind în pădurea de stejari…

prietenii mor sau pleacă
e vreo diferenţă?

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Întoarcere la 180 de grade


l-am aruncat pe mâine la gunoi
în vază de cristal îl pun pe azi
îl ud
schimb zilnic apa
cristalul scapără lumină
lumina scapără castani
străzile urcă şi coboară
şopârle verzi, flăcări unduind pe piatra

noi doi, scăpărători
de lumină, flori de castan şi flăcări verzi,
jurăm pe azi.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

această dragoste


această dragoste
cu moartea-n coaste,
din care verdele s-a scurs,
această splendoare fragilă şi dură,
care mâine nu va mai fi,
se va întoarce într-o zi, se va întoarce
pentru alţii această dragoste
sub lună,
dincolo de lună,
ea însăşi lună.

aceasta dragoste în lume
şi care nu-i din lume, această dragoste
răscolitoare
de ceruri, de pământ, de măruntaie,
această dragoste

şi pintenul din coaste…

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu