Flash


patru linguriţe cu vârf
cât Everestul
şi trei de zahăr, bine rase, ca apa fără vânt
cafeaua
să fie neagră, fierbinte şi amară
nu dulce, dragostea
fără din când ȋn când puţin amar
se zahariseşte

cafeaua dimineţii
şi vocea ta, punând mereu
aceeaşi ȋntrebare: mă primeşti şi pe mine?
invariabile
ȋntrebarea,
răspunsul
şi bucuria, forma
al cărei conţinut
nu se epuizează…
… şi inima (pentru ca amândoi avem doar una)
obosită, grăbindu-şi ritmul…

cafeaua dimineţii, toamna
plutind
afară şi ȋn noi
şi-un flash: tu, mai alaltaieri,,
zvelt, arămiu, cu muşchii lungi,
elastici, de pursânge…
ce zeu solar cu-o daltă iubitoare te-a sculptat?

mai e puţin
şi viaţa noastră ȋmplineşte
vârsta lui Hristos
să-i mulţumim
pentru minuscula, uşoara cruce
pe care ne-a dat-o
până azi…

cafeaua,
toamna plutitoare,
şi mâinele
cu văl pe faţă…

Anunțuri
Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Muzeu


Lumină şi statui, netulburate, la taifas.

Bijuteriile coroanelor şi umbrele călăilor, ȋn casete de sticlă, ȋnlănţuite
ca iedera şi zidul.

Meduze de cristal, diafane şi otrăvitoare,
mişcându-şi uşor tentaculele.

Jeleuri marine.

Abandonul vitraliilor ȋn braţele soarelui.

Pe o sofa, un măr uitat din care n-a muşcat nimeni.

Încă.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Rainy mood


timp de poze
în tramvai,
în parc,
la librărie
în cârciumă,
la piaţă,
la spital
la căpătâiul mortului
surâsul nostru
triumful personal
de a încă trăi
atâta singurătate

între noi
şi extincţie
poze…

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Genealogie


saudade a dat lacrima
lacrima a dat ghitara
ghitara a dat fado-ul
fado-ul a dat-o pe Amalia
Amalia a dat Lisboa

…şi toate,
ȋntr-o barcă neagră,
se vor ȋntoarce
ȋntr-o zi
ȋn saudade

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Cireşul


un cireş japonez înfloreşte zilnic
o lumină alb-roz peste febra noastră
peste zidurile din şi dintre
peste bocancii lustruiţi
peste speciile dispărute
şi sângele lor mustrător

un cireş japonez în a cărui umbră
se-adună – ca mărgelele pe aţă,
cei singuri,
trişti,
bătrâni ,
bolnavi,
îşi golesc buzunarele
de pietre,
pierderi,
morţi
şi despărţiri,
respiră adânc
şi pleacă mai departe…

un cireş japonez în calea vânturilor,
valurilor,
s-a scuturat la trei noaptea,
odată cu ultimul aer
ieşit din plămâni.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Un Oom


(lui M.B)

,, Cu ochii halucinați și mistuiți lăuntric,/ Cu sufletul mărit/ Căci am văzut idei.” Camil Petrescu

un om obişnuit, la jumătatea vârstei
cu o faţă rotundă, puţin copilăroasă
un om obişnuit, cu familie, slujbă
şi prieteni – nu prea mulţi, desigur, pentru că oamenii
se simt responsabili
în primul rând pentru cămaşă

îl bănuim
că nu e prea inteligent, cum altfel
să explici
perseverenţa cu care împinge un bolovan la deal, deşi
nu se numeşte Sisif?

o fi văzut idei? sau măcar una,
dar cotropitoare?
o idee-sorb?
o idee-rug?
o idee albastră?

împinge bolovanul
să clădească o casă
pentru cei de azi,
pentru cei de mâine
o casă
pe stâncă,
neapărat pe stâncă…

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Pomana morţilor spre vii


venim o dată
şi plecăm mereu
noi din părinţi
şi părinţii din noi
totuşi, cumva, rămânem…
noi, să le povestim,
ei, să asculte…

ne întâlnim în somn
ei, veşnic tineri,
noi, cu timpul
încolăcit în jurul gâtului,
strângând…
şi povestim
până se umple prăpastia
de flori
sau de broaşte râioase,
după cum le-am adus
bucurie
sau lacrimi…
dar fie că le-am fost
spre bucurie,
fie că le-am fost
spre plans,
ei ne întind
în fiecare noapte
un colţ de pâine
şi-un pahar cu vin.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu