Ars amandi


la graniţa dintre întuneric şi beznă
păzesc fărăsomnii şi strigă
lăsaţi cuvintele să vină la noi
aşa cum sunt
cu sensul răsucit
cum le răsuciţi păsărilor gâtul
şi clopotelor sonul
lăsaţi-le să vină
aşa cum sunt
încălţate în fier şi cu toiag
vor şti unde suntem, ne vor găsi
căci pe noi ne-a sărutat salamandra
şi focul ei luminează drumul
iar samariteanul
ne-a lăsat
destule feşe, untdelemn şi vin
lăsaţi-le să vină aşa cum sunt
violate, schingiuite, tăvălite
le vom spăla, vom drena puroiul,
le vom da
veşminte noi, curate
şi vi le vom trimite înapoi,
purtătoare
de untdelemn şi vin

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ceasuri


pereţii mei
tapetaţi cu ceasuri
mai mici, mai mari,
ca luna plină, ca farfuriile de lut
înflorit, înstelat, înviat
ceasuri cri-cri, ceasuri
grăbite, ceasuri
placide, ceasuri
de toate anotimpurile,
de toate iubirile,
de toate melancoliile,
ceasuri care măsoară
şi măsoară
şi măsoară…

dintre toate, cel mai drag
îmi este cel
care n-a mers niciodată.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Canicula


trece prin carne, străpunge osul
durerea
e pudibondă
evită vitrinele, dansul pe mese, lumina
tremurătoare în oglinzi şi dezvelind
chipuri tumefiate
violet vânăt vineţiu
ca o armată-n degringoladă se retrage aerul
Tu i-ai dat drumul soarelui din hăţuri
sălbăticit,
ne sfâşie hainele, ne-aruncă
în păduri de ţepe, să ne trezim
din lungul somn
pe urechea răbdării Tale infinite

peste pietrele ofilite curg coioţii
lănţişorul
de care atârnă, arzătoare, crucea Ta,
se strânge în jurul gâtului
şi iată-ne! buimaci, grăbiţi să apucăm
ultimele sticle de pe rafturi,
ultimii stropi de bere din butoaie,
ultimul fir de apă de pe ţeavă,
să încropim
banchetul de adio.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

La Plaiul Foii


în poieniţă
o buburuză,
izvorul aproape secat
şi muntele, deasupra, mai scund, mai gârbov
în poieniţă nu era nimeni
în poieniţă eraţi toţi,
şi vii şi morţi
desculţi prin iarbă, culegând
florile incandescente ale soarelui
m-am uitat la voi,
la noi…

v-am ascultat,
am stat de vorbă,
am depănat…
bolile şi vârsta
dădeau semnale
imperceptibile
timpul
încă se întindea în faţă noastră, auriu…

oldies but goldies…

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Maicii


în pragul somnului aşteptat
cu nesmintită răbdare, acum vestit
de-acelaşi ȋnger, când sabia
din pieptul tău aproape s-a retras,
roagă-te! pentru cei ce-au ucis prin tăcere
pentru cei care i-au minţit iubirii
pentru cei care nu mai ştiu
sau nu mai vor
să vadă vrabia
pentru cei al căror sânge e ca apa
pentru cei al căror auz nu mai percepe
bătaia Lui ȋn uşă
pentru cei care rostesc Tatăl nostru
fără ,,precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

roagă-te! să putem duce
câtă singurătate ne e dată.

aprinde-te! la trecerile de cale ferată
nesemaforizate.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

pescăruşi pe acoperiş


au venit pescăruşii
s-au rotit în semn de salut
nu le-a răspuns nimeni
nu i-a văzut
au ţipat câteva zile
pânze şi câmpuri albastre
pavaje albe şi arici de mare
nisipuri, perle şi oleandri
vârtejuri care sorb
ascendent, descendent,
trup lângă trup şi trup peste trup

noi doi, atunci, mereu
în centrul soarelui…

au venit, au ţipat, au plecat
pescăruşii
flămânzi
cu pânze şi câmpuri au plecat
nu s-au rotit
n-au mai ţipat
au strâns cu grijă tot
să nu rămână nimic în urma lor
când nu te vede nimeni, nu te-aude,
pleci direct
cu tot calabalâcul…

noi doi, aici, prinşi voluntar
în bucla timpului de-atunci,
întindem mâna şi culegem rodii
ne-amestecăm sângele cu-al lor
şi aşteptăm să se ȋntoarcă
pescăruşii…

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Căderea bastiliei


sunt sărbători cu panglici negre
ȋntr-un calendar la nevedere
o piatră
intră prin geam să-mi amintească
geamul
rămâne intact
şi eu la fel
sub scutul Tău

farul
nu s-a clintit
a luminat mai slab, mai trist,
dar a rămas
nisipul
curge liniştit
şi timpul
jur-ȋmprejur
iarba ȋnaltă unduieşte
panglici verzi

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu