Arhive lunare: Mai 2012

Oameni – duplicat


Suntem cu toţii oameni-duplicat: trăiesc în noi şi Cain şi Abel. Când Cain apare, Abel se ascunde. Când fumul jertfei se ridică drept, căci drept e Abel, Cain răsare. Suntem cu toţii oameni-duplicat. Când doarme Abel, Cain e treaz; când … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Verde de mai


Verdele proaspăt, verdele tânăr… îi aud naşterea, creşterea, mă legăn în ramuri… privesct cum unduie, copil de april… iese fum pe coş… se-nalţă şerpeşte, gri-albăstriu cum sunt ochii dragului… vino, vin’ iubite cu şoapta fierbinte… minte-mă frumos sub nucul umbros … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

La morna (Noapte cu Cesaria Evora)


În Cabo Verde, timpul nu mai curge. Cesaria e pasăre. Are un cuib de bumbac, numai al ei, din care vine, la căderea serii, ori de câte ori se-aude plâns pe mare, ori de câte ori se-aude o frângere sub … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | 2 comentarii

España


– ¡Hola! España! Unde-ţi sunt cântăreţii ? – Dorm în apele roşii ale marelui râu. – ¡Hola! España! Unde-ţi sunt dansatorii? – Ascunşi în pâlcuri rare de pădure, aşteaptă să le crească rădăcini. – ¡Hola, España! Unde-ţi sunt toreadorii, los … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | 2 comentarii

Poezia e o pâine


Într-o bună zi ne trezim altfel: ne vuieşte capul, ne arde trupul… căutăm cuvinte… sub pietre, în scorburi, în albii de râuri… vechi, noi, cuvinte-fructe, cuvinte-pâine Pregătim copaia şi începem… le învârtim, le răsucim, le lovim în de ele şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Când tăcerea


Când tăcerea începe să cânte-n părul tău amestecându-se cu vântul şi ochii ţi se umplu de nave scufundate, e semn de iarnă, de final. undeva moare un fluture altundeva cade o stea… noi ascultăm, tăcând, cum îşi răspund înaltul şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | 2 comentarii

Somnul tău, veghea mea


Te privesc dormind… Ce aproape e “mâine”! Pleoapele tale-s fildeşii ca elefanţii înainte de plecare! O venă subţire, albastră, pulsează încet descompunere lentă… Să te reţin, cu ce lanţ aş putea? Ce vânăt cer nu vrea să mi te lase,? … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu