Somnul tău, veghea mea


Te privesc dormind…

Ce aproape e “mâine”!

Pleoapele tale-s fildeşii
ca elefanţii înainte de plecare!

O venă subţire, albastră, pulsează încet
descompunere lentă…

Să te reţin, cu ce lanţ aş putea?

Ce vânăt cer nu vrea să mi te lase,?

Te privesc dormind
în noaptea castă şi rece de februarie

Suflă un vânt de nebunie…

Non-sensu-i copt!

Prin celule
trec păsări mute,
planete dezolate
şi hecatombe verzi…

Te privesc dormind, trează
lamă de cuţit,
condamnată pe viaţă
la nesomnul de tine,
la nesomnul de mine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s