La morna (Noapte cu Cesaria Evora)


În Cabo Verde, timpul nu mai curge.

Cesaria e pasăre.

Are un cuib de bumbac, numai al ei,
din care vine, la căderea serii,
ori de câte ori
se-aude plâns pe mare,
ori de câte ori
se-aude o frângere
sub felinare

Nisipul luminează stins şi cald.

Cesaria se întoarce în taverna primelor iubiri;
paharele rămân
între gură şi masă.

Bărbaţii sunt iarăşi fragili şi tăcuţi.

Tristeţea răvăşeşte somnul.

Vântul devine amar.

Caravelele dorm.

În taverne, sub felinare, pe valuri,
îngerii nopţii
ascultă cum din cântec
răsar pe umeri aripi…

şi se roagă
să mai întârzie dimineaţa!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la La morna (Noapte cu Cesaria Evora)

  1. dumitruichim zice:

    şi se roagă
    să mai întârzie dimineaţa!”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s