Arhive lunare: Februarie 2013

Aparenta linişte a nopţii


Aparenta linişte a nopţii În miezul nopţii există un centru al tăcerii-adâncite până la explozia timpanului un vortex de foc şi lumină atunci se trezesc tamburine subţiri şi greieri ţâşnesc din pereţi, din podele, din coame de cai răsucite pe … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Primăverii îi place să se joace


Auzi cum susură caişii? albinele adie prin grădini şi vântul face miere florile curg şi apele-nfloresc Iat-o! vine, împrăştie-n ploaie culori furate curcubeul, supărat, le caută prin iarbă cerul e alb şi ghioceii-albaştri Îi place să se joace râde, sare … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Mâna şi cuţitul


Mâna şi cuţitul pe masă, cuţitul cu tăişul în sus se pregăteşte să să ce? să despice să separe să despartă îl iau şi-l arunc în sertar mâna mânuieşte cuţitul dar mâna ştie să şi împartă

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Din ce în ce mai rari sunt visătorii


Suntem toţi fiii pierderii de El am ales iarba tunsă milimetric şi florile de plastic la icoane uităm începutul şi sfârşitul cuvintelor iradiem frustrări pendule obosite, între şi între dar câteodată, totuşi, mai visăm cai despletiţi, cu coamele în vânt … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Agapé


S-a sfătuit cu Sine-Însuşi Unul în Treime şi a rostit cuvânt: lumină! a pornit săgeata să spintece nimicul din rană au ţâşnit izvoare: lumina, apa, spaţiul, timpul cu mâna Fiu şi mâna Duh a luat ţărână şi-a suflat creind o … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Burghiu dement


Burghiu dement Frumuseţea, întotdeauna-i “peste”, mai mult, mai sus, mai departe această binecuvântată lăcomie care ne poartă unde nici vântul, nici visul nu ajung acest burghiu, rotindu-se dement în noi, fără oprire, neobositul, nesătulul cel fără somn, lipsit de-ngăduinţă Frumuseţe, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | 2 comentarii

Frumoasa risipire, de tine, de mine


Vino, a sosit momentul să ne risipim în ape şi-n lumina lină, unica, cea care, luminând, alină: preschimbă geamătul în şoaptă, aduce briza în furtună, otrava-n miere o întoarnă; pe frunţile înnegurate, crinii-i adună în cunună Mângâie crucile-n răscruci Transformă … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu