Din ce în ce mai rari sunt visătorii


Suntem toţi fiii
pierderii de El
am ales
iarba tunsă milimetric
şi florile de plastic la icoane
uităm începutul şi sfârşitul cuvintelor
iradiem frustrări
pendule obosite, între şi între
dar câteodată, totuşi, mai visăm
cai despletiţi, cu coamele în vânt
câte-un ecou
mai spune o poveste
despre licorni îndrăgostiţi
hrăniţi cu rouă

Aceste vise, rare şi sărace
ne jalonează
drumul către Casă!

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s