Arhive lunare: Martie 2013

Răzbunarea umbrei


Răzbunarea umbrei   Copil oropsit, umbra! părinţii ei, care-or fi fost, -poate singurătatea şi tristeţea- au lepădat-o, la mine-n prag. Mie mi-a fost milă de ea dar ea, nerecunoscătoare, îşi bate joc de mine: se lungeşte, se lăţeşte, se schimonoseşte… … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Primăvara părinţilor plecaţi


Primăvara părinţilor plecaţi   Mama! Ascultă, păsările cântă lumina începe să capete culoare zăpada mai leagănă doar munţii să le fie somnul curat şi alb   Vreau şi eu să cânt, dar sun a clopot şi a drumuri în răscruce … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Pământul după noi


Pământul după noi   Noi am plecat demult înspre lumină pământul se roteşte mai încet albastrul e numai zdrenţe cenuşii copacii cresc cu crengile-n adânc florile nu mai au corole, ci tăciuni nimeni nu mai încearcă să mute munţii în … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Jazz


Jazz     Oraşul, marea, nisipul… Jazzul cuprinde tot: maidane, cactuşi trişti, ghivece fără floare.   Respiraţia rece a neoanelor, omul singur în mulţime, veselia calpă a reclamelor.   Câini ascunşi sub poduri, zdrenţe de inimi, lună spartă în betoane păpuşi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Tigrul bucuriei e vântul


Tigrul bucuriei e vântul   Şuieră vântul, năucul aleargă, hohoteşte, loveşte.   Dărâmă păsări, acoperişuri poartă în zbor, cai în galop tună pe zare.   Lanţuri se sfarmă!   Apele-s bete, pietrele curg, clipa se umflă nemăsurat.       … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Sărbători laice Astăzi e sărbătoarea pământului, mâine, a apei… poimâine, mai găsim noi ceva, fără legătură cu oasele acelea străvechi, mirosind a tămâie şi smirnă. Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi, stingem lumina la ora stabilită, bem apă cum bunicii beau cândva … Continuă lectura

Notă | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Unica spaimă a cascadei e odihna


Menirea cascadei e căderea în despletire de coame şi plete, splendoare efemeră a unui voal de spume, euforie a saltului mortal flacără lichidă, cascada nu doarme, nu-şi conservă energia, cade, cade într-una, fără să tragă în cădere nici pasăre, nici … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu