Tigrul bucuriei e vântul


Tigrul bucuriei e vântul

 

Şuieră vântul,

năucul

aleargă, hohoteşte, loveşte.

 

Dărâmă păsări,

acoperişuri

poartă în zbor,

cai în galop

tună pe zare.

 

Lanţuri se sfarmă!

 

Apele-s bete,

pietrele curg,

clipa se umflă

nemăsurat.

 

 

 

 

 

Cerul

explodează în ochi

şi pomii,

în ruguri verzi:

 

bucuria-i un tigru!

 

Fără podoabe,

surplusuri,

omul

e freamăt pur

căci vântul

deschide nevăzutul

şi îi clădeşte

nădejdii trup.

 

Cuvântul

trece în cântec

şi plânsul

în râs.

 

Întotdeauna, vântul

readuce

 

Ziua Întâi!

 

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s