Răgazul, astăzi, condamnat În zori de zi oraşul se


Răgazul, astăzi, condamnat

 

În zori de zi oraşul se trezeşte

în rafale

cineva e pus cu spatele la zid

şi împuşcat

cineva care nu a ştiut,

nu a vrut sau nu a putut

să ardă etapele

cum în vechime, vrajitoarele,

pe rug

 

În zori de zi

un zid se prăbuşeşte

sub greutatea sângelui

pe care nu-l mai spală nici o ploaie

dezlănţuită furie lichidă

deznădăjduită

ca un trib de indieni în rezervaţie

 

Oraşul se trezeşte în rafale

încă un condamnat

care n-a vrut să urce

în caruselul scăpat de sub control,

într-o maşină fără frâne sau într-o

rachetă-având la bord

astronauţi sinucigaşi

 

Cineva continuă să creadă

că important

este răgazul

de a vorbi cu floarea,

norul şi copacul.

 

Mâine va fi împuşcat?

Anunțuri
Notă | Acest articol a fost publicat în literare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s