Copilul învață


Copilul învață

 

Copilul învață că frunzele mor

în ziua aceea

copilăria ia sfârșit

un ceas cât o planetă începe

să-i măsoare respirația

 

copilul ieșit din copilărie

știe:

noiembrie este un om fără iluzii

copacii nu sunt veșnici

iubirea fără măsură

te alungă…în pustie

sau în cer

gândul

devine harpon

pentru peștii strălucitori

de ieri

 

frumusețea

îl atinge în treacăt,

îi pune o ștampilă fierbinte

și scapă, fuge mereu spre alte ape

 

copilul a învățat

un cuvânt greu: dor,

un fel de prescurtare a lui “doare”…

își ia încălțările și ciomagul de fier

pentru drumul de-o viaţă…

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Copilul învață

  1. dumitruichim zice:

    interesant jocul de cuvinte ”dor” – ”doare”, dar poezia e mai mult decât interesantă, are frumusețea amarului de sâmbur gustat doar de lumina ce doare…

    Apreciază

  2. brindusa mihai zice:

    Sensibila si frumoasa poezie. Felicitari!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s