Luna incompletă


Trebuia

să fie lună plină astă-noapte

și n-a mai fost

când toate sunt strâmbe și cercul are colțuri

și chiar colți,

când băncile, stol, se ridică în zbor,

când cuvântul „răgaz” se retrage

într-o limbă moartă demult

și privirea,

în hăul de dinaintea luminii,

punțile, frate, se rup între noi

și luna nu mai știe

de ce

și cum

să fie plină.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Luna incompletă

  1. dumitruichim zice:

    E ‘frate’ sau ‘frânte’?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s