Arhive lunare: Octombrie 2014

de unul singur, învierea-i moarte


moare cu-adevărat cel care uită şi reneagă, el va fi “mortul care-şi îngroapă mortul său”, pe sine… va avea casa la răscruci de vânturi şi frunze căzătoare acolo se va sălăşlui cu dinţii încleştaţi, cu pumnii strânşi – nu ia, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Clişee


“mergi înainte”… “continuă”…. adevărul incontestabil al clişeelor te trezeşti într-o dimineaţă fără puncte de sprijin – a trecut un vânt în timpul nopţii şi a făcut curat bezna e clară, fără dubii… ce ţi-ai dorit cu cerul şi pământul vine … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Iluzie optică


nu-i vina ta, furtuna, nu-i nici a ei, de vină este doar ochiul nedeschis, al meu… am văzut o poartă-n zid şi dincolo de ea, edenică grădină m-am dus năvalnic, poarta era doar desenată

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

moare cu-adevărat


cel care uită şi reneagă, el va fi “mortul care-şi îngroapă mortul său”, pe sine… va învia, dar singur, între nisipuri mişcătoare… zăpada, linţoliul ei cald nu-l va acoperi căci şi-a făcut tăcerea scut spre-a se feri de rană el … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Luna a XI-a


noiembrie cu frig şi ploi, oraşul plutitor pe mări de ceaţă, frumos-fioroasa balenă ucigaşă… noiembrie zdrenţăros, cerşind un codru de pâine, un codru n-are nimeni, un coltuc din pâinea ta, să nu mă uiţi… trec fără vedere printre peşti-spadă şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Rost indescifrabil


întâlnire pe rază de lună bolnavă… târzie… halou singurătăţii, cu rost indescifrabil… cine a scris-o şi de ce? poate a fost momentul să-ţi spună cineva: “mai fă câţiva paşi… capătul nu-i aici, chiar dacă puntea albă te îmbie” poate a … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Singur


“Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu cu ei” la cel singur nu vii partea lui e nisipul – nu stânca, nu apa, nu pleoapa închisă – partea lui e călcâiul dezgolit şi expus … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu