Arhive lunare: octombrie 2014

Vlacherne


Vlacherne (Mânăstirea Vlacherne pe insula Corfu) lebădă-n piatră la capăt de punte şi drum drumul sfârşeşte, puntea te-ncepe… înaintezi şi crusta de zgură se desprinde… în orizontul devenit tangibil se-nfig vapoare şi priviri flămânde, cum ai avut şi tu cândva, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Insignifianta moarte a poveştii


am fost la înmormântarea fără fast, slujbă şi pomană a unei poveşti care nici nu ştia că a murit a plecat în linişte, fără o ultimă dorinţă o poveste despre miere şi otravă, în proporţii diferite o poveste despre te … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Aniversare în noiembrie


Nu toate poveştile încep cu-a fost odată unele-ncep cu-n trandafir pe prag… o explozie în mii de petale şi o linişte bruscă în zarvă – o venire în fire – primavară-n noiembrie pe Costa del Sol nu-i nicicând întuneric doar … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | 7 comentarii

bunici


cu piele pergament, foiţă de ţigară, porţelan, se-ndrăgostesc şi ei, câteodată, stârnind îngrijorări sau chicoteli prin colţuri “şi-a ieşit din minţi” aud şoptindu-se în patru laturi de pământ şi cer ei trec mai departe cu mintea întreagă, cu durerea întreagă … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

pereat mundus


am văzut toţi lumina măcar o dată sau am simţit-o – e acelaşi lucru am trecut mai departe, lumina s-a retras… ne învelim cu umbra şi clădim în duminici cu carusel şi fanfară, peturi peste peturi, cartoane şi chiştoace… iarba … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Furnici şi greieri


… şi vom pleca… poate chiar mâine, rând pe rând… furnici împovărate, lăsând în urmă, pline, cămările nimănui… vor putrezi dulceţuri, conserve şi compoturi… vor prinde iz de baltă şi de moarte… câte borcane în cămări, atâtea trădări de toamne, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Nostalgiile unui copil al asfaltului


mi-ar fi plăcut, copil fiind, un scăunel de lemn cu trei picioare, amirosind amar a nuc şi-a viitor… (la vârst-aceea, scaunul pitic mai lăstărea, din când în când, mlădiţe verzi şi înfloriri) mi-ar fi plăcut: oglinda-n cui de lemn, busuiocul … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu