Arhive lunare: Februarie 2015

„Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”


aşa stă scris în Cartea cărţilor dar Tu ai mai adăugat ceva ce nu s-a consemnat: “… şi peste toate, câteodată, vă va lovi, cum lovesc ereţii, singurătatea şi veţi striga spre Mine, din rărunchi: “de ce ne-ai părăsit?” ca … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | 3 comentarii

„şi duşmanii omului vor fi casnicii lui”


… şi cercul casnicilor nu se-nchide… tot vin şi vin, cu crini în braţe şi stih subţire… cu nevinovăţie, copilul ia piatra şi loveşte… când nimereşte, se sperie şi plânge când dă pe-alături, se bucură, fără să ştie de ce, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Înspăimântătorul chip al răutăţii


degeaba e un cuvânt nu ca toate celelalte când ai ajuns pe ultima lui treaptă, îţi devine mai umbră decat umbra, o rană la vedere la capăt e doar o grămăjoară din cenuşa imperiilor şi a poveştilor pe care le-ai … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cercul timpului târziu


în fiecare dimineaţă ne trezim mai trişti, mai grei cu o dorinţă, un regret, o pasăre-liră cu corzile rupte… ceasul pierde timpul şi noi pe noi gânduri şi frunze cad la fel… cade şi cerul, despre care nu ştim, la … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Nord


sălbatică şi scurtă primăvara o mână nevăzută bate gongul pentru muguri atunci te pierd… îmi spui: “întoarce-te la iarnă când voi fi trist şi singur cu-amintirea, amarul din pahar, şi vocea care-mi spune: “bea-l!” “lasă-mi ceva până la iarnă, un … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

la mare


ne vom dezbrăca de tot ce-am învăţat şi vom privi… fără să judecăm, fără să punem întrebări, doar ascultând val dupa val, spargerea lor, şi bucla unui nor… noi, goi de-asfalt, de celulare, coliziuni de trenuri, furie, vacarm, piane cu … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

propoziţii pentru umbra ta


din pod pana la temelia casei, umbra ta , prin camerele reci, seamănă izbitor cu-n strigăt mut, un strigăt numai ochi şi fără gură, un tunel ondulat, alunecos şi negru care înhaţă şi sfărîmă ultima urmă de aripă o frunză … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu