Cântec despre visători


Sunt omul care depistează visătorii
iremediabili
după cum merg pe stradă, cu frunze în păr şi pe umeri
după cum culeg biletele de tramvai de pe jos şi scriu pe ele
după cum urcă în susul apei
după lipsa de simţ practic: în loc să-i pună în mână, cerşetorului, un ban sau un covrig, îi dau o floare
după cum stau cu orele în faţa unui afiş pe care scrie ,,travel agency”
după cum plutesc băncile când se aşază pe ele
după tălpile lor, care nu lasă urme când se topeşte asfaltul
după norii fragezi din jurul capului
după roiurile de fluturi care-şi iau zborul din ei
după cântecele care se desprind din orologiile oraşului la trecerea lor

sunt puţini, dar eu ştiu să-i descopăr oriunde, în gări, în porturi, în taverne, sub sălcii şi pe poduri
(trecătorii se izbesc de ei, îi înjură, duc un deget la tâmplă, semnul care indică nebunia, cei încă nesălbăticiţi se mulţumesc să râdă)
îi recunosc imediat, după cum li se mişcă degetele pe clapele unui pian nevăzut
după dansul care le zvâcneşte sub piele
după tandreţea cu care îi înfăşoară ploile şi iedera
după adierea cu miros de izmă creaţă care le-anunţă apropierea
dupa cum înoata în ei-înşişi
după cum se topeşte zăpada în jurul lor şi creşte iarba
după cum vin copiii la ei, îi iau de mână şi-i trag în joc
după cum se gudură câinii

am să exercit această meserie până când un altul, la rândul lui, mă va găsi…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s