Arhive lunare: Septembrie 2015

cântec despre implacabil


tu, cu flori în păr, într-o ceainărie elegantă din capitala rămasă undeva la mijloc de drum între mahala şi polisul megalo, dând semnalul pentru marea migraţie, finala, a fluturilor şi eliberarea pronumelor de gen pe acest ţărm atât de altfel … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

cântec pentru umerii mei şi plânsul tău


puţin într-o rână, când unul când altul, ca o căruţă încărcată peste poate, umerii ni-s daţi pentru tornade din ei se ridică ultimul cocor şi ultima cântare rezistenţi la presiune, coşuri de fum şi de gunoi, umerii sunt adăpostul – … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

noiembrie trebuie parcurs până la capăt


într-o zi pleci. în vârful picioarelor. rămâne în urma ta un miros vag, puţin amar, de frunze arse. nu iei cu tine decât o carte. pe care nu poţi încă s-o citeşti. dar speri că într-o zi vei reuşi. sau … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Litere de duminică dimineaţa.


Duminica şi strada ei udă la 7 dimineaţa. O femeie în papuci traversează strada. Doi tineri târzii se întorc de la o petrecere. Mai e puţin si clopotele-ţi vor aminti: “trăieşte fiecare zi ca şi când va să fie ultima.” … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Tu


Tu eşti răspunzător pentru durere: când ai închis în urma noastră poarta, ne-ai dat în grijă marea şi-o poruncă: să îi păstrăm, ca pe lumina ochilor, salinitatea Noi suntem răspunzători pentru că-n timpul amar în care am căzut, casele noastre … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

scrisoare netrimisă


iubeste-mă! ca şi când mâine ar fi să fie funeraliile planetei, ca şi când mâine ar fi să ne acopere zăpada, tăcerea de sub ea şi albul monoton iubeşte-mă! până târziu în noapte, când bolţile de viţă se pierd în … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

invazie


(,,cu ce măsură măsuraţi cu aceea vi se va măsura” – Matei, 7,2) sunt drumurile negre. vin puhoaie. din senin, din iarbă verde, din nisipuri. se-mpuţinează oxigenul. lumina nu mai despleteşte vântul. creşte spaima, creşte foamea. cresc mările, roşie şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | 3 comentarii