Arhive lunare: Decembrie 2015

Ultimul capitol


Când mâinile noastre se ating, pământul cotropeşte cerul, îi întoarce darul dintr-un salt, şi-n sânul sfânt din care a ieşit, se cuibăreşte iar, cu fluturi şi corăbii, cu ploi râzând copilăreşte, cu lampioane, zmeie, origami. carnea devine transparentă, dar între … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Invitaţie la nuntă


terorii de a scrie îi umează teroarea de a nu mai scrie mergi pe cărarea îngustă dintre o teroare şi alta ca pe o sârmă aruncată deasupra golului, surpându-te cum se surpă o stradă, un oraş, cum se surpă împărăţiile … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Crăciun… Crăciun?


pentru fiecare cadou, legat cu panglici de mătase, câte mâini mici, vinete de frig şi goale? câte ghete scâlciate? câţi ochi, lipiţi de bradul din vitrină? cum să le explici că vor sta şi ei, cândva, la Masă, dar trebuie … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Liftul


apeşi pe buton, liftul porneşte, se opreşte între ziduri, între oameni, între viaţă şi moarte este un ţărm respins de ape, un nobody’s land în care nu ajung nici grădinari, nici fântânari şi nici poştaşi doar un firişor de aer … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

de trei ori doi


în preajma Crăciunului înfloreşte violeta, semn că acolo, jos, la 2 m adâncime, dincolo de rădăcinile ierbii, ADN-ului tău îi este încă dor de mine un brăduţ cât o palmă de copil, un Moş Crăciun cât un degetar şi violeta … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Recurs la ,,Odǎ în metru antic”


,,nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” spun poeţii şi femeile, cele mai irezistibile, iraţionale şi fragile făpturi, o gaşcă depresivă care ţine pastilele sub limbă şi le scuipă crede că scrijelind hârtia, are acces la nemurire li-e somnul zdrenţe, beau … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Poemul cu scriere continuă


poemul acesta, pe care l-ai început cu fiat lux, poemul acesta, pe care nu-l vei termina niciodată, este poemul punerii noastre în lumină, dăruit nouă, s-o rostim în infinite modulaţii, topind în azi-ul Tău şi ieri şi mâine în azi-ul … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu