Liftul


apeşi pe buton,
liftul porneşte, se opreşte
între ziduri,
între oameni,
între viaţă şi moarte
este un ţărm respins de ape,
un nobody’s land
în care nu ajung
nici grădinari, nici fântânari
şi nici poştaşi

doar un firişor de aer
şi gândul
că dacă scapi de-aici, vei respecta
cu stricteţe
semnele de circulaţie
te vei opri când ţi se spune,
nu-ţi vei mai lăsa sângele-n galop,
precum un cal neînvăţat cu hamul,
s-o ia-naintea minţii,
nu vei mai face stânga când ţi se-arată dreapta,
vei sta la stop
să nu-ţi mai omori părinţii şi bunicii,
să nu mai treci pe zebrele
deja prea rare

acum, când cunoşti cercurile negre, cele nouă
aici, în lift, pe unde curge Acheronul,
promiţi
că dacă scapi,
vei lua paharele la rând
şi vei începe să le speli din interior,
vei păstra
numai veşmintele de in
şi, la gât, o cruce
memento mori
memento vivere

promiţi…

cum hohoteşte vântul!

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s