Poemul semnelor de întrebare


…şi ne-am trezit tăcând…
unde-au plecat cuvintele?
şi când?
e noapte?
comutatorul e defect?
de ce nu se aprinde lumina?
mâinile noastre, cum au ajuns
pe continente diferite?
şi haina, cum de s-a strâmtat?
haina asta, în care
atât de frumos încăpeam amândoi?

privim în pământ, stânjeniţi
de ciudatul situaţiei.
ochii nu ştiu să mintă.
suntem goi.

vedem că nu vedem nimic.
suntem orbi
şi ne bucurăm.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s