Arhive lunare: Februarie 2016

quo vādimus?


pisezi într-un mojar petalele uscate ale celei mai nespectaculoase cu putinţă flori (deşi nu există aşa ceva) amesteci pulberea cu balegă proaspătă şi scuipat constaţi cu stupoare că niciun orb nu-şi recapătă vederea. Anunțuri

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Morgana


când loveşte dunele, nisipul cântă trist şi apăsător. greu respirabil, aerul miroase-a scorţişoară şi-a şofran. din bărbaţi întunecaţi se naşte noaptea. singurătatea, tot din ei. inexpugnabile-amândouă. Morgana e numele meu. sunt promisiunea oazei, odihna palmierului, răsturnarea cerului în apă. sunt … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Madlena lui şi iasomia mea


între madlena caldă, coaptă la foc domol, şi iasomia ningând alb grădina copilăriei, nu-i nicio diferenţă şi madlena şi iasomia aveau acelaşi gust şi luminau la fel madlena şi iasomia nu mai sunt lumina, da.

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

trei în unu


la supermarket singurătatea noastră soft, caldă şi comodă de fiecare zi. tu şi rafturile, adăpostiţi ca într-un cuib, cu muzică în surdină. frenezie nefrenetică. nu te vede nimeni şi nu se aud carambolurile de pe autostradă. înoţi liniştit printre borcane, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

,,the answer, my friend, is blowing in the wind”


the answer e rostul vântului. să ducă răspunsurile, pe apa fiecărei sâmbete. să nu se stingă întrebarea, pompa de sânge care ne ţine-n viaţă. răspunsurile sunt simulacre, se dau cu ţârâita, ca pătrăţelele de ciocolată. pauze necesare somnului. cu ferestrele … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

de la un timp


când apa începe să scadă în fântână câte puţin, dar constant şi visele să se decoloreze,trupul redevine greu la răstimpuri mari mai vine dinspre tine un cuvânt scăderea apei în fântână şi mâzga verde, bătând spre negru, sunt semn de … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

cântec mic despre râsul strâmb


cântec mic despre râsul strâmb (sau jemanfişismul tinereţii fără bătrâneţe) pitiţi prin colţuri, ne pândesc şi râd, ce caraghioşi suntem când ne oprim ca nişte cai împiedicaţi, în drum, să nu călcăm pe flori, sau gură-cască, urmărim norii, jocul lor … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , , | Lasă un comentariu