Arhive lunare: Martie 2016

prin noapte


prin noapte, sărutul nostru îşi începe, spre gura Ta, călătoria. între Gabbatha şi Golgota, vei primi ce Ţi se cuvine: scuipatul, palma, zdreanţa roşie. Tolle! Tolle! şarpele sfichiuie prin aer, Te înfăşoară şuierând ce-a fost, ce este, ce va fi, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

O sumă de plecări


într-o zi cu penaj negru, se va trezi o amintire uitată într-un colţ, ca un gunoi ocolit de mătură, despre cum umbrele ne-au devenit, cu timpul, mai grele decât trupul despre ninsorile rotite ale iernii, stăruitoarele, rămasele, în care tălpile … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

O boală transmisibilă


O boală transmisibilă şi ireversibilă, nevoia de-a posta orice: un pom, un câine, -o mătrăgună, Cel Vechi de Zile, cel vechi de nopţi, pisici dormind pe tastatură. între Bosch şi Degas, între hidos şi diafan, între hip-hop şi rock (–and … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Îngerul trece


Îngerul trece când tună. trece prelung, răscolitor, aşa cum este – nu anemic, nu edulcorat până la greaţă, ci frumos ca frumuseţea fără ham, ca trandafirul altoit pe-o rană. vine precum pantera-n salt, menirea lui este să scuture, să zgâlţâie. … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Cină cu potir


,,Beţi dintru acesta toţi” – ai dus la buze atunci, la masă, Creaţia Ta, bună, frumoasă şi curată, dar şi veninul strecurat de noi, cel fără rădăcini în Tine (cum altfel să se bea până la fund paharul?) Păianjenul, mereu … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

moartea culorii roşii


stau lângă patul ei şi mă uit,cu tristeţe şi curiozitate, cum moare nu-i pun perfuzii, nu-i fac respiraţie gură la gură, (şi buzele ei şi ale mele sunt reci) nu-ncerc, în niciun fel, s-o reanimez o moarte simplă, în tăcere, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Două cuvinte


se mai zbat. le las să plece, trag oblonul. e ora întunericului, de ce l-aş amăgi cu-o rază rătăcită? mă aşez în poziţia foetus, doare mai puţin. cumva, vor ajunge la tine, rostite de o altă gură, pe-un drum care … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu