Viitorul, apropiat sau nu


Ne-ai spus demult
că va să vină ziua
în care vom fugi spre munţi, rugându-i
să cadă peste noi, să ne ascundă.
ziua în care
le vom spune morţilor
ieşiţi, să intrăm noi în locul vostru

ne vor respinge munţii, morţii, până şi morile
ne vor respinge
şi noi pe noi

unde vom fugi? dincolo de centura oraşului,
paragina în expansiune, pământul care cere ajutor.
mişună cei fără casă, fără om, fără o scăldătoare numită speranţă.
e limbul celor care au crezut că dragostea se reduce la doi.
e limbul celor care au crezut că diamantul are o singură faţetă.
e limbul lui ,,eu”.

la cine să fugim? când casnicii Te vând
pe un dărab de pâine
acră.

ne vor respinge munţii, morţii, până şi morile
ne vor respinge
şi fiecare eu pe celelalte

Ce anvergură au aripile Tale?

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Viitorul, apropiat sau nu

  1. doar verde zice:

    Sunt indemnata indirect sa meditez la „eu”, si la anvergura aripilor…multumesc !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s