Arhive lunare: Mai 2016

mic-dejun cu Li Tai Pe


pe masă, două ceşti din porţelan subţire, sunător şi verde ca pavilionul de pe lac vom bea pe rând, eu din ceaşca ta, tu dintr-a mea. afară plouă, în casă-i cald, mâinile noastre, din când în când, se-ating dezmierdător. afară … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

întrebări pe-o ploaie mocănească


merg la-ntâmplare mă uit la câini cum cerşesc frunze linguşesc timpul, încerc să-i intru pe sub piele, poate-l conving să-şi domolească graba; cu fiecare pas ne-apropiem de margine … şi plouă mocăneşte trec oameni părăsiţi de umbră se-aude iarba cum … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

spre


m-am uitat în jur şi nu i-am mai văzut doar drumurile care duc la ei, cinci: spre Bucureşti, spre spre spre şi ultimul, mai scurt, aici, în oraşul meu, la 30 de minute depărtare de bloc, aproape de calea ferată … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

cenuşi


tu scrii: aşa, numai aşa! eu scriu: sau- sau… la mijloc, un zid, prin care nici trupul înviat nu poate trece pe nisip, un copil cu faţa către răsărit trasează un infinit ciobit pe-orizontală un infinit pe verticală în urma … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

fără


o femeie singură încearcă să repare un robinet defect să ascută cuţite care nu mai taie să lipească o ţeavă spartă ar putea să şteargă praful, sau să dezgheţe frigiderul… se-ntoarce-n pat – n-a mai strâns aşternutul dimineaţă – cu … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

această dragoste


cu moartea-n coaste, din care verdele s-a scurs, această splendoare fragilă şi dură, care mâine nu va mai fi, se va întoarce într-o zi se va întoarce pentru alţii această dragoste sub lună, dincolo de lună, ea însăşi lună aceasta … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Mattitjah


(… şi-au rămas unsprezece…) lină aşternere-a luminii, ora cinei… un cap se-apleacă la pieptul celui drag, ascultă… o mână se întinde spre farfurie, să apuce… cealaltă se-ncleştează pe punga de la brâu ,,nu cumva eu?” noaptea se-apropie, cu pas tiptil … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu