Poveste nu la gura sobei


te trezeşti într-o dimineaţă legat fedeleş
de mâini şi de picioare
nu ştii de ce şi cum,
sau când…
nu există o zi, un ceas anume.
e un proces
lent
ca cernerea făinii sau ninsoarea.
treci în revistă prezumtivii vinovaţi
şi te găseşti
cu tine, faţă-n faţă,
într-o (bună) zi – început
de crâncenă poveste,
cu final
deschis…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s