Arhive lunare: Februarie 2017

Soarele negru


se întoarce – cel care le scoate păsărilor ochii, să înţeleagă că cerul nu hrăneşte, alătureacudrumul e furnizorul, îmbelşugatul, de grăunţe seci. Pe linia de plutire nu se pluteşte, spune el, soarele vărsător de sânge. Începeţi să re’nvăţaţi târâşul!

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

sarea pământului şi visătorul


erau numiţi sarea pământului când pământul era încă proaspăt şi cerul îi însoţea la câmp, la masă, la naştere de prunci chiar şi în moarte plecau cu el sub pleoape când pământul era încă proaspăt şi ei călcau uşor, să … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Parfum de tei în miezul iernii


este ora când vin, ca apa după căderea zăvoarelor ca vinul tânăr, în clocot, cântător cu degete subţiri şi lungi, catifelate, ne mângâie faţa, ne umplu de inimi şi ne redau vederea sângele nostru îi aude, sângele nostru îşi aminteşte … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

licurici


citim şi recitim aceeaşi carte ninge meschin în iarna vrajbei noastre ninge pe mâini întinse, paltoane jerpelite şi strigături peltice cu forţe proaspete se-ntoarce frigul cruci peste cruci şi pumnul ridicat disciplinate, furnicile nu pun întrebări dar licuricii, licuricii…

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Viaţă măsurată


de bastonul transmis din generaţie-n generaţie, de televizorul care douăzecişicinci de ani şi-a făcut datoria, de cei treizecişicinci de ani ai canapelei, de barba ta de-acuma colilie, de ochelarii cu dioptrii mai mari, de durerile mele din genunchi, de cântecul … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

2017 – întru neuitare


(,,că văzură ochii mei mântuirea Ta’’) Luca 2, 29-32 Ei vin în fiecare seară cu tobe şi pancarte, flori şi copii în bandulieră. Sunt tineri, sunt calzi, cântă şi ţopăie s-alunge frigul, nu lasă-n urma lor gunoaie. Ziua muncesc şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Un pensionar cum nu sunt mulţi


a îmbătrânit frumos. are colţii intacţi şi acelaşi negru strălucitor în cerul gurii. dimineaţa, când se bărbiereşte, priveşte-n ochi oglinda şi întreabă: oglindă, oglinjoară, cine-i-cel-mai-cel din ţară? oglinda face ape-ape, surâde galeş, îi răspunde: tu! … şi îşi înghite restul … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu