2017 – întru neuitare


(,,că văzură ochii mei mântuirea Ta’’)
Luca 2, 29-32

Ei vin în fiecare seară
cu tobe şi pancarte,
flori
şi copii în bandulieră.
Sunt tineri,
sunt calzi,
cântă şi ţopăie
s-alunge frigul,
nu lasă-n urma lor gunoaie.
Ziua muncesc
şi noaptea dansează.

Ei vin în fiecare seară,
să spele noaptea şi noroiul.
Vin ca o apă nou nascută,
miros a fragi şi a pădure.
Ei vin şi luminează.

Voi îi priviţi
din spatele perdelelor
cu-n loc de ochi, cuţite.
Afluxul lor măreşte preţul pâinii.
Va trebui s-o drămuiţi cu grijă,
s-o mestecaţi îndelung,
să-nlocuiţi becurile de 40 de waţi
cu becuri de 25
şi să vă culcaţi mai devreme.

Ei vin în fiecare seară,
sunt o punte de aur
pe sub ferestrele noastre.
Noi facem semnul crucii asupra lor
şi ne trezim murmurând
Ştefan, Mircea, Constantin.

Voi îi priviţi
cum ne-aţi privit, atunci, pe noi…

Ei vin în fiecare seară,
se strâng în pieţe ca în templu.
Ei sunt Simeon
primind în braţe Pruncul.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s