Parfum de tei în miezul iernii


este ora când vin,
ca apa după căderea zăvoarelor
ca vinul tânăr, în clocot, cântător
cu degete subţiri şi lungi, catifelate,
ne mângâie faţa,
ne umplu de inimi şi
ne redau vederea

sângele nostru îi aude, sângele nostru
îşi aminteşte
mârţoagele din sângele nostru îşi scutură coama,
reîncep galopul

este ora când vin licuricii…
luminează drumul,
semnalizează gropile,
aglomerările de molecule cangrenate

şi dreptele perpendiculare
una pe alta

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s