Viaţă măsurată


de bastonul
transmis din generaţie-n generaţie,
de televizorul
care douăzecişicinci de ani şi-a făcut datoria,
de cei treizecişicinci de ani
ai canapelei,
de barba ta de-acuma colilie,
de ochelarii cu dioptrii mai mari,
de durerile mele din genunchi,
de cântecul greierilor
pe care ţi-l povestesc eu

trei paşi, doi paşi, un pas… se vede intrarea în tunel
… şi mâna ta e încă-atât de caldă!

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s