Arhive lunare: Martie 2017

Desferecare


o dimineaţă fără zgomot de copite o dimineaţă a vrăbiilor strălucind orbitor o dimineaţă-n care vin la Tine doar cu bârna, fără pai, şi Tu-mi vei da peşte şi fagure, acolo, între trestii, unde harfele bălăngăne în laţ Te voi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Ludică


,, dacă trebuie să stai cu orele… căutînd cuvintele,nu o face”. Charles Bukovski ieri am stat o grămadă la fereastră, holbandu-mă în gol, în aşteptarea unei idei, a unui cuvânt. am invocat, descântat, implorat, rugat. am surâs mieros şi m-am … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Când se topeşte carnea şi dispare


cea mai cruntă durere sunt un miros, un sunet, o sfâşiere de albastru miresmele exacerbate ale nopţii trecând prin uşi închise ca trupul hristic după Înviere măsuţa rotundă, două şezlonguri, tu, cafeaua şi eu, presimţind până în măduvă pieirea care … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

şi a fost ziua Z


am început să scriu intempestiv în faţa unei gropi de-abia săpate înainte de a se fi tasat pământul s-a dovedit a nu fi analgezic, scrisul, nici vreun supliment alimentar care să coloreze visul, să-l hrănească şi să ajute aripile să … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

stai departe de malaxor


tu, care crezi că digital înseamnă scris de mână, tu, care auzi mieii cum cresc, spre sângerare, măslinii, cum oftează, stai departe de malaxor, pe drumul acesta, numai dus, pavat cu ghişee, cu roboţi telefonici, odată făcut primul pas, ,,lasciati … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

primăvara poetului


îl văd în fiecare zi pe bancă. scrie. e subţire, bărbos şi rufos. seamănă cu Don Quijote. numai uneltele diferă, deşi atât creionul, cât şi lancea, au vârful ascuţit. de câte ori trec prin dreptul său aud aripile cum îi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

la plecare


vom avea grijă să lăsăm ferestrele deschise pentru lăstuni şi câte-o frunză, toamna. Patul făcut şi masa pusă, oala cu ciorbă aburind pe sobă şi uşa ne’ncuiată. Dacă va bate, cum are obiceiul, nu vom mai fi aici să Îi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu