la plecare


vom avea grijă să lăsăm
ferestrele deschise
pentru lăstuni
şi câte-o frunză, toamna.
Patul făcut
şi masa pusă,
oala cu ciorbă aburind
pe sobă
şi uşa ne’ncuiată.

Dacă va bate, cum are obiceiul,
nu vom mai fi aici să Îi deschidem
şi poate-I va fi foame.
De va fi iarnă, să-I lăsăm
câteva lemne, rânduite
frumos la gura sobei.
Ca să nu-I ţipe-n tâmple golul casei,
vom pune la vedere
fotografia de la nunta noastră.
Era şi El acolo, nevăzut.
Surâzător, deşi îngândurat.
Ţinea coroana,
ne întindea potirul
şi pişcotul.

Cam asta e…
Să împlinim lucrarea!

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s