Zăpada mieilor


se-apropie. Mieii-s puţini,
încrezători şi veseli,
în timp nefraged.
Sorb respiraţia florilor şi-a ierbii.
Poartă la gât, pe şnururi negre,
inimi roşii.
Lor le lipseşte instinctul ninsorii
şi-al securii.

Mieii-s puţini,
dar scapără lumini,
trag aurorele în dans,
îndepărtează orizontul
a toţi şi-a toate
pierzătorului.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s