şi a fost ziua Z


am început să scriu intempestiv
în faţa unei gropi de-abia săpate
înainte de a se fi tasat pământul
s-a dovedit a nu fi analgezic, scrisul,
nici vreun supliment alimentar
care să coloreze visul, să-l hrănească
şi să ajute
aripile să crească
ci un ceva, aproape-un cineva
căruia-i dai un deget
şi-ţi smulge mâna
un oaspete-agresiv
şi pretenţios
ca un dresor îndrăgostit de bici
ce te obligă să stai treaz
de când răsare luna pân’apune
un profesor
la ale cărui cursuri
înveţi un singur lucru
oftatul
devenit murmur
murmurul, strigăt
strigătul, urlet

într-o ţară golită de infirmiere şi medici

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s