Când se topeşte carnea şi dispare


cea mai cruntă durere
sunt un miros, un sunet, o sfâşiere
de albastru
miresmele exacerbate ale nopţii
trecând prin uşi închise ca trupul hristic după Înviere
măsuţa rotundă, două şezlonguri, tu, cafeaua
şi eu, presimţind până în măduvă
pieirea care va veni, inevitabil, după…

… dincolo de gard, măslinii
culori şi parfumuri scăpate din ham
clipe fără cuie
trup fără clipe pentru că transparent
cuvinte fără înţeles: chingă, lanţ, zăbală, frâu
fruct fără sens: mărul
nicio ridicătură de pământ numită Golgota
niciun mormânt pentru că nu

ridicam mâinile şi vedeam prin ele marea
ridicam sângele şi ascultam prin el lumina
ridicam ochii şi vedeam cum zboară leandrii

frigul din măduvă bâiguia ceva despre timp, Goethe, Baudelaire
nu-nţelegeam ce vrea să spună, ei erau încă nenăscuţi
frigul din măduvă bâiguia ceva despre o apă curgătoare
şi un anume Heraclit – nenăscut şi el
ţâşnea un vârf de chiparos în colţul ochiului
şi frigul din măduvă dispărea
cu toată cohorta lui de rele flori şi mucegaiuri

… insectar
pe care nu se-aşterne praful.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s