Maicii


în pragul somnului aşteptat
cu nesmintită răbdare, acum vestit
de-acelaşi ȋnger, când sabia
din pieptul tău aproape s-a retras,
roagă-te! pentru cei ce-au ucis prin tăcere
pentru cei care i-au minţit iubirii
pentru cei care nu mai ştiu
sau nu mai vor
să vadă vrabia
pentru cei al căror sânge e ca apa
pentru cei al căror auz nu mai percepe
bătaia Lui ȋn uşă
pentru cei care rostesc Tatăl nostru
fără ,,precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

roagă-te! să putem duce
câtă singurătate ne e dată.

aprinde-te! la trecerile de cale ferată
nesemaforizate.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s