Canicula


trece prin carne, străpunge osul
durerea
e pudibondă
evită vitrinele, dansul pe mese, lumina
tremurătoare în oglinzi şi dezvelind
chipuri tumefiate
violet vânăt vineţiu
ca o armată-n degringoladă se retrage aerul
Tu i-ai dat drumul soarelui din hăţuri
sălbăticit,
ne sfâşie hainele, ne-aruncă
în păduri de ţepe, să ne trezim
din lungul somn
pe urechea răbdării Tale infinite

peste pietrele ofilite curg coioţii
lănţişorul
de care atârnă, arzătoare, crucea Ta,
se strânge în jurul gâtului
şi iată-ne! buimaci, grăbiţi să apucăm
ultimele sticle de pe rafturi,
ultimii stropi de bere din butoaie,
ultimul fir de apă de pe ţeavă,
să încropim
banchetul de adio.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s