Când ceasul nu mai sună deşteptarea


La orizont se întrevede ziua Ve
tot mai aproape, cum de trup cămaşa.
Conquistadorii deriziunii
şi-au împlinit lucrarea.
Au dărâmat refugiile: păduri şi inimi.
Au epurat vocabularul
şi penajul păsărilor.
Ne-au şters din palme liniile
şi buricele degetelor cu piatră ponce
le-au răzuit le-au răzuit le-au răzuit
conştiincios,
temeinic
(dezideratul era amprenta unică).

Inteligenţi şi precauţi ca şobolanii,
ne-au învăţat că-n hrube frigul
este mai moale decât sub cerul liber,
inutil;
că măgarii sunt mai uşor de-ntretinut decât pursângii,
că perdelele
sunt doar un moft, expresie
a unei false pudori
(ce să acoperi în oraşele cu ochi lipsiţi de pleoape?).

Ne-au învăţat tot ce-i util
pentru un somn adânc şi fără vise
şi o trezie scurtă,
fără visuri.

,,Cine uită istoria
e condamnat să o repete”

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s