Cireşul


un cireş japonez înfloreşte zilnic
o lumină alb-roz peste febra noastră
peste zidurile din şi dintre
peste bocancii lustruiţi
peste speciile dispărute
şi sângele lor mustrător

un cireş japonez în a cărui umbră
se-adună – ca mărgelele pe aţă,
cei singuri,
trişti,
bătrâni ,
bolnavi,
îşi golesc buzunarele
de pietre,
pierderi,
morţi
şi despărţiri,
respiră adânc
şi pleacă mai departe…

un cireş japonez în calea vânturilor,
valurilor,
s-a scuturat la trei noaptea,
odată cu ultimul aer
ieşit din plămâni.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s