Timpul jupuirii


Plouă. De douazecisi patru de ore. Lung, rece, fără lumină.
Melancolia moare când se retrage lumina.
Culorile nu mai ajung la tine.
E timpul jupuirii, al prăbuşirilor
de pământ
de zâmbet
de copaci.
Plouă. Cu mingi de gheaţă şi cu păsări.
Frunţile noastre crapă ziduri. Nu curge niciun strop de sânge.
Pentru că nu mai avem.
Călcăm peste cerbi împuşcaţi.

Toamna aceasta se poartă bocanci.
Coliere de os.
Satârul.
Glonţul.

Tu respiri liniştit în somn.
La capul patului, cărţi pe care
intenţionam
intenţionam
intenţionam
să le citim…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s