Scurtissima


În apartamentul de peste drum s-a aprins lumina.
Cineva pune cafeaua pe foc.
Acelaşi gest, multiplicat
pân’la aproape infinit,
de mâna lui, de mâna mea,
din Acapulco-n Nairobi,
din pampas în podișul tibetan,
de la colibă la palat,
din oraș ȋn oraş
şi din sat ȋn sat,
acelaşi gest, multiplicat…

simplă sau ȋnnodată cu lapte ori coniac,
cafeaua, nesingurătatea noastră
cea de toate zilele.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s