Desprindere


Această desprindere atât de lentă,
aproape fără durere
şi fără bucurie
înţelesul
se apropie, îl simţi…

neodihnită, marea mai loveşte
ȋn tâmple și în coaste
– clopot și lance –
tu, încă între spin și cântec,
te uiți pe geam, respiri, asculţi
cum fornăie nerăbdători
nocturnii cai ȋmpodobiţi
cu harnaşamente de argint

ai mințit și-ai spus adevarul
ai lovit și-ai mângâiat
ai trădat și-ai fost alături
ai rostogolit bolovani în drumul carelor
mari și mici,
apoi ți-a părut rău și i-ai cărat, din nou, în munte, cu spinarea
ai pornit la drum și te-ai ȋntors
ai închis uși și ți s-au ȋnchis
ai vrut să demonstrezi, ceva, cuiva şi
ţi s-au strepezit dinţii
ai fost spălător de vase, gunoier și poet
ai lucrat pământul, ai frecat podele cu leşie
şi ai pictat raiul
aşa cum ţi-l mai aminteai pe la răstimpuri

ai vândut ieftin și ai cumpărat scump
Cineva pregătește pomadă pentru tălpile tale,
haine curate,
un nume nou
Cineva, al cărui chip
tu trebuia să-l oglindeşti

ȋnţelesul se apropie
pe măsură ce renunţi la cârmâz

apa
se-nchide peste barcă
şi două brațe, calde, se deschid…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s