Nimeni nu pierde, amândoi câştigă


Nu-i așa că ai râs
de câte ori m-am supărat pe tine și
ţi-am întors spatele?
cum râzi de un copil bosumflat
care stă în colțul camerei şi
trece o jucărie dintr-o mână-ntr-alta, refuzându-ţi
privirea, ostentativ supărat.
Ai râs, l-ai luat în brațe si
i-ai sărutat obrajii murdari de lacrimi
apoi te-ai jucat cu el până când te-a privit
şi ţi-a zâmbit.

Ţi-am cerut pietre și mi-ai dat pâine.
Ţi-am cerut băutură bețivă și mi-ai dat apă
(lipeste-ţi gura de coasta mea și bea, ai spus).
Ţi-am cerut șarpe și mi-ai dat peşte.
Am urlat la tine din mijlocul furtunii
şi mi-ai răspuns în adiere.
Ţi-am dat de furcă: eu stingeam lumina,
tu o aprindeai.
Eu închideam o ușă, tu
deschideai o alta.
M-ai învățat nodul cu care să mă leg de catarg
şi mi-ai atras atenția să nu stau niciodată singură pe nisip.
Mi-ai arătat cum înfloresc ciulinii
şi te-ai îngrijit mereu
să nu rămân fără ulei.

E cald.
E bine.
Cântă-mi un cântec de leagăn.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s