Arhive lunare: decembrie 2017

Fluierar


era un cerșetor ciudat. uita mereu să-ntindă mâna. când cineva-i punea în palmă o monedă, o privea cu neîncredere și spaimă, ca pe-un cucui crescut în palmă fără veste. își cumpăra o pâine mică și un măr, mânca și se … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Trecutul e un prezent continuu


țara continuă să se joace. se dă pe tobogan. și să fie jucată. la zaruri. noaptea și prin cârciumi. excrementele șobolanilor sunt la mare cinste, înșirate pe ață și purtate în jurul gâtului. sau prinse cu șnur roșu în dreptul … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Preajmă de Crăciun la supermarket


colinde și cumpărături curse printre rafturi nimeni nu vede pe nimeni ȋngerul umărului drept s-a retras – el știe de ce – poate pentru că nu mai reuşea să se facă auzit ȋngerul umărului stâng nu bine ancorat în carne … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

cel mai bun loc în casa scării


să fii cu un vârf de unghie înaintea celuilalt. amprenta tălpii tale pe nisip să fie c-un milimetru mai adâncă decât a celui de alături. privirea ta să vadă prima ce poate fi-nşfăcat. răspunsul tău să fie precis şi iute … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Lăsați copiii să vină la Mine.


m-am trezit – nu știu cum – în mintea unui copil. mirosea a mere coapte și colinde. stăteam acolo, mirându-mă roz, fără să-mi dau seama ce dezastru provocam. la cea mai mică mișcare, loveam ceva: un nor cu chip de … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Scrisoare către cel ce va rămâne


m-am trezit cu inima în dinţi. semnul oglinzii. și curajul de a sta în fața ei, judecătorul necruțător, dar drept. ciulesc urechile. casc ochii. îmi lungesc brațele și le scufund în apele neclintite și limpezi. cât mai adânc. până la … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

acum când vorbim


acum, când vorbim, undeva se stinge un foc, un om, un trandafir până la urmă e unul și acelaşi ȋn Alaska, pe pragul unui templu, sau într-o trattoria napoletană acum, când vorbim, undeva se stinge cineva cu discreția unei boli … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | 2 comentarii