acum când vorbim


acum, când vorbim, undeva se stinge
un foc, un om, un trandafir
până la urmă
e unul și acelaşi
ȋn Alaska,
pe pragul unui templu,
sau într-o trattoria napoletană
acum, când vorbim, undeva se stinge
cineva
cu discreția unei boli încă nemanifeste

acum, când vorbim, undeva se naşte
un foc, un om, un trandafir
se aprinde
să umple golul
cu alte văpăi
un viitor grădinar,
un viitor gropar,
un viitor trandafir,
o viitoare mătrăgună
(mătrăguna e trandafirul neiubit)

acum, cât vorbim, pe durata
unui da sau nu,
s-a stins cineva,
s-a aprins cineva,
să umple golul…

e ora cinei
să ne-aşezăm la masă
tu, eu și El
ȋn mijlocul nostru

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la acum când vorbim

  1. Noiembrie zice:

    Frumos poem. Felicitări!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s