Fluierar


era un cerșetor ciudat. uita mereu să-ntindă mâna.
când cineva-i punea în palmă o monedă, o privea
cu neîncredere și spaimă, ca pe-un cucui
crescut în palmă fără veste.
își cumpăra
o pâine mică și un măr,
mânca și se ducea în parc.
se așeza pe o bancă mai ferită și
dintr-un buzunar scotea
un creion bont și un caiet
cu pete de unsoare pe copertă.
scria febril cum arde un chibrit. când termina,
rupea foaia și o punea pe bancă.
peste foaie punea o piatră, cu un gest definitiv
ca o lespede pe mormânt.
traversa aleea și, ghemuit în spatele unui tufiș
ca un animal la pândă, observa banca.
veneau diverși, se așezau, citeau…
când terminau, strângeau foaia în pumn
și-o aruncau sub bancă sau într-un coș gunoi.
se-ntâmpla ca unul să nu arunce foaia după.
o punea tot pe bancă, sub piatră, așa cum o găsise.
atunci cerșetorul
ieșea din spatele tufişului și
pleca mai departe fluierând.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s