Heraclit


râul,
timpul,
omul,
au toate-acelaşi nume – Heraclit

Heraclit – tu,
Heraclit – eu,
clipa de-acuma – Heraclit…

ninge afară… ninge
şi-n gând,
în suflet,
în cuvânt…

la gura sobei, spune-mi
povestea
lui “a fost odată”,
cu el şi ea,
timpul-balaur
şi cai cu stea
în frunte şi în cer…

cu ochii-nchişi
am să-ţi ascult
ninsoarea
şi vocea, împletite
ca două braţe
ale unui acelaşi râu…

calul cu aripi,
calul alb, aşteaptă…
e loc destul
în cuibul dintre aripi
pentru-amândoi,
să ne-mpletim ninsoarea
şi povestea…

calul cu aripi
ne va închide într-un vers
albastru ca prăpastia
care va fi-ntre noi
şi Heraclit…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s