Zambile și cuțit


Dimineață cu miros de zambile
al unei primăveri care va veni.
Pentru că trebuie.
Purşisimplu.

Pură și simplă,
cu dealuri înflorite și casa
lui tanti Veta fără tanti Veta.
Cineva
trage la țintă cu cuțite.
Niciun cuțit
nu nimerește-alături.
Invizibilă, tanti Veta plutește
pe sub cireșii sălbatici…

Mirosul de zambile e cuțit.
Și lampa cu gaz e cuțit.
Și mâna care-o aprindea,
rememorând lumina,
ţâşnirea ei din întuneric.

Tanti Veta plutește.
Intră în biserica mănăstirii.
Miroase a busuioc și tămâie.
Încă un cuțit
se înfige în inima țintei.

Dimineața – o perie de sârmă cu miros de zambile.

Cineva
descroşetează un pulover…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s