De vorbă cu depresia


impermeabilă și ignifugă
non-empatică
refractară la orice ,,modus vivendi”
depresia
e ,,plăcinta cu mere’’ – tavă după tavă
mușcatul, mestecatul, ȋnghiţitul – sunt indicii
că mai am de așteptat
până să își înfigă
dinții-n carotidă

înfulec
și când stomacul
e aproape să crape
mă scurg în somn
în poziție fetală
(durerea devine suportabilă)
mă trezesc cu gura arsă
de sete și coșmare
paharul cu apă e la 10 cm de vârfurile degetelor mele,
pe alt continent – nu ajung la el
deschid televizorul
mă răsucesc cu spatele la fereastră și ecran
sună telefonul
fierul roșu
pune ștampila abatorului
carnea sfârâie …

tu veghezi în camera de-alături
nu mai e loc aici suntem deja trei
eu
ea (balaurul cu de 70 de ori câte 7 capete)
și memoria mea
care începe să pâlpâie

vino
împinge ușa
deschide-o
pragul
se roagă de tine

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s