Tangoul


Începe în privire.
Aprinde focul.
Focul începe să crească.
Să coboare în tălpi.
Şi iar să urce.
Aceeaşi flamă
-n două trupuri.
Smulge, aruncă, roteşte, răstoarnă.
Recrează lumea.
Nefardată.
Tangoul ştie doar să ardă.
Şi ştie tot despre vârtejuri
de nisip,
de vânt,
de apă.
Tangoul e bulimic.
Tangoul e cămaşa lui Nessus.
Odată îmbrăcată, n-o mai poţi scoate.
Şi nici nu vrei.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s