salcâm, grădină, gavanos


tot mai puțin încăpătoare
mai strâmtă pielea, pe măsură
ce lumea se retrage
și doar în colțul ochiului
mai pâlpâie, galben, un salcâm,
un gavanos cu dulceață dintr-o carte,
o grădină cu lalele violet introvertite
– nu a ta, tu n-ai avut grădină,
nici casă cu ochi,
nici scăunel cu trei picioare –
doar prieteșugul
dintre tălpile tale
și praf, asfalt,
cinematograful în aer liber și balconul
vecinilor, de unde seară de seară
o vedeai pe Șeherazada Anna Karina
țesându-și basmele cu fir
de aur, sânge și mătase.

pielea se strâmtează
coboară legănându-se pendulul
îți face semn
că a venit momentul să te scuturi
de ultimele mici lumini din colțul ochiului
– salcâm, grădină, gavanos –
să lepezi tot
pe câmpuri, printre maci.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s