memoria


scoasă din cufăr, scuturată, pusă la aerisit

un lotus din a cărui mie de petale
îşi mai păstrează câteva culoarea,
o ţesătură atacată de molii hămesite,
bună de nimic – plină de găuri –
culori, şi gusturi, şi mirosuri
aproape şterse

ceaţă…

o ţesătură veche
pe care nu pot s-o arunc…

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s